25, ziua Regelui

"În 1944, la Carei, trupele române nu s-au grăbit să treacă graniţa pe 24 octombrie, deşi ar fi putut. Au aşteptat să se facă 25, ziua Regelui, înainte de a face pasul dincolo. Chiar dacă eşti republican pînă în bombeul pantofilor te pleci în amintirea unui asemenea gest şi în faţa omului pentru care a fost făcut." E un citat dintr-un articol aparut in ... culmea: Catavencii - publicatie zeflemitoare de sus pana jos, dupa chipul si asemanarea lui Mircea Dinescu. Citat cu atat mai remarcabil din acest motiv.

 

 

E incredibil aproape ca mai razbat in media astfel de amintiri despre poporul roman, cel indelung hulit si catalogat ca fiind las, prost, credul, etc. numai pentru ca are in componenta sa un procent de gunoi - aflat in marja de eroare de altfel - care iese la suprafata ca orice gunoi aflat in valtoarea apelor involburate ale istoriei si pe care trebuie sa il ia drept clasa politica, sa-l voteze din 4 in 4 ani, sa-l accepte ca reprezentant legitim, ca si cum ar suporta rigorile unei condamnari pentru infractiune. O condamnare la gramada a poporului roman pentru infractiunea de omor al bunului simt si al demnitatii savarsit de 1% dintre ai sai.
Intotdeauna actiunile maselor au fost oarecum pe masura calitatii conducatorilor, de aceea si istoria ii aseaza pe conducatori pe locul pe care si l-au binemeritat. Simplul fapt ca s-a cocotat in fruntea tarii intr-un moment de neatentie si de nebagare de seama a poporului nu-i asigura un loc in cartea de onoare a neamului nici unui vremelnic conducator, oricat s-ar amagi el singur. Poate doar la groapa de gunoi a istoriei, daca pentru asta a lucrat.