marți, 30 octombrie 2012

25, ziua Regelui



"În 1944, la Carei, trupele române nu s-au grăbit să treacă graniţa pe 24 octombrie, deşi ar fi putut. Au aşteptat să se facă 25, ziua Regelui, înainte de a face pasul dincolo. Chiar dacă eşti republican pînă în bombeul pantofilor te pleci în amintirea unui asemenea gest şi în faţa omului pentru care a fost făcut." E un citat dintr-un articol aparut in ... culmea: Catavencii - publicatie zeflemitoare de sus pana jos, dupa chipul si asemanarea lui Mircea Dinescu. Citat cu atat mai remarcabil din acest motiv.


 
 
E incredibil aproape ca mai razbat in media astfel de amintiri despre poporul roman, cel indelung hulit si catalogat ca fiind las, prost, credul, etc. numai pentru ca are in componenta sa un procent de gunoi - aflat in marja de eroare de altfel - care iese la suprafata ca orice gunoi aflat in valtoarea apelor involburate ale istoriei si pe care trebuie sa il ia drept clasa politica, sa-l voteze din 4 in 4 ani, sa-l accepte ca reprezentant legitim, ca si cum ar suporta rigorile unei condamnari pentru infractiune. O condamnare la gramada a poporului roman pentru infractiunea de omor al bunului simt si al demnitatii savarsit de 1% dintre ai sai.
Intotdeauna actiunile maselor au fost oarecum pe masura calitatii conducatorilor, de aceea si istoria ii aseaza pe conducatori pe locul pe care si l-au binemeritat. Simplul fapt ca s-a cocotat in fruntea tarii intr-un moment de neatentie si de nebagare de seama a poporului nu-i asigura un loc in cartea de onoare a neamului nici unui vremelnic conducator, oricat s-ar amagi el singur. Poate doar la groapa de gunoi a istoriei, daca pentru asta a lucrat.    

vineri, 26 octombrie 2012

Sa te daruiesti Artei

Arta este ... arta pentru ca ea este lucrata din iubire, cu drag; sa faci ce-ti place este viata adevarata! Poate si acesta este un inteles al cuvintelor Sfantului Augustin "Iubeste si fa ce vrei".
Nici un artist nu poate crea atunci cand nu a coborat asupra lui harul. De aceea cei mai mari artisti si-au creat operele in perioade de maxima creativitate care puteau urma unor lungi perioade de lipsa totala de inspiratie. Arta nu se poate face "la norma", desi de multe ori artistii si-au pus sudoarea de sange si chiar viata in lucrarile pe care le-au lasat posteritatii. Mitul sacrificiului in arta din legenda Mesterului Manole, care o zideste pe Ana sa in peretii manastirii, nu este ceva singular sau lipsit de un oarecare suport de adevar. Sa te daruiesti Artei este ceva mai presus de viata, este ca si cum ai trai pe o alta planeta, pe planeta Arta. De aceea artistii sunt vazuti de ceilalti ca traind cu capul in nori, pentru ca arta este o alta dimensiune a existentei. Si de obicei artistii sunt neintelesi de contemporanii lor pentru ca sunt vizionari, ei traiesc in general creatia intr-o alta lume decat cea cotidiana. Marile curente artistice au fost considerate aberatii chiar in interiorul lumii artistice atunci cand au aparut, desi ulterior au marcat istoria artei.
Putini artisti s-au bucurat de bunastare sau chiar si de faima uneori in timpul vietii lor din aceste motive. De cele mai multe ori saraci sau chiar flamanzi in existenta lor pamanteasca, desi foamea nu intra in sfera artei, marii creatori par sa fi aflat adevarata pretuire, cununa de lauri, acolo unde pamantenii nu au acces; undeva in eter, deasupra straturilor afectate de incalzirea globala si poluarea de orice fel, acolo unde stralucirea este eterna.
Geniul poate crea chiar si in conditii in care oamenii de rand nu mai asteapta nimic de la viata.
Marturie stau creatiile tarzii ale lui Claude Monet, care atunci cand cataracta s-a insinuat intre el si panza, a creat unele dintre capodoperele impresioniste, nuferii expusi in salile de la Orangerie din Paris - devenita Capela Sixtina a Frantei datorita acestor opere ale lui. 


 
Alta marturie extraordinara este Simfoniei a IX-a de Beethoven.
  Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau "caietele de conversații", în care aceștia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică, în 1819 compune "Variațiile-Diabelli" pentru pian, în 1820 se execută prima versiune a "Missei Solemnis", realizează ultimele sale sonate pentru pian și cvartetele de coarde, în sfârșit, Simfonia a IX-a. În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revoluționar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăși familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu fața la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga și își agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public, putând astfel să-și trăiască triumful.

joi, 25 octombrie 2012

Efectele benefice ale postului si modificarile genetice

"Un studiu realizat pe şoareci a identificat o metodă inedită prin care speranţa de viaţă poate fi prelungită: un hormon care simulează efectele benefice ale postului.
 
Cercetătorii ştiu că anumite animale îşi pot extinde durata de viaţă printr-un consum redus de calorii. Acum, o echipă de cercetători de la University of Texas Southwestern Medical Center a arătat că acelaşi lucru poate fi obţinut prin pomparea unui hormon care este produs în mod natural în perioadele de post – atunci când sunt consumate puţine calorii.
Cercetătorii au creat şoareci modificaţi genetic care produceau mai mult hormon FGF21 decât în mod normal, descoperind că aceştia prezentau o durată de viaţă cu o treime mai mare decât şoarecii nemodificaţi genetic."



Este un citat ditr-un articol de pe site-ul descopera.ro.
Nu pot sa nu remarc faptul ca iarasi - a cata oara? - stiinta merge pe urmele religiei si bine face, caci demonstreaza si confirma - pentru sceptici - marile invataturi crestine. Cat de "inedita" poate fi acum o metoda aplicata de religie inca din timpuri imemoriale mult mai simplu si mai direct?   
Toti sfintii crestini care s-au nevoit in post si rugaciuni au stiut bine ca prin aceasta se ingrijesc atat de corpul fizic cat si de cel spiritual. Asadar ei efectuau modificari genetice fara sa faca indelungi cercetari pe soareci, nu aveau nevoie de cobai ca sa demonstreze ceva ce stiau deja datorita credintei lor in Dumnezeu.
Prin post si rugaciune se deschid porti spre energia divina, cea care imbunatateste zestrea genetica umana pana la transformarea profunda a corpului fizic, conferindu-i proprietati despre care nu ar fi de mirare ca stiinta sa descopere ca nu mai sunt specifice pamantenilor, ci unei alte dimensiuni din afara planetei noastre, din moment ce pot savarsi minuni.
Moastele sfintilor nu sunt oare dovezi ale acestei profunde transformari ale corpului fizic? Poate stiinta sa faca asa ceva?
Inchinarea si atingerea raclelor care contin astfel de moaste au efecte pe care scepticii nici nu le concep macar. Dar multimile de pelerini care fac sacrificii mari ca sa ajunga la aceste moaste stiu bine efectele si beneficiile incercate in nume propriu. Sa ne rugam la Moastele Sfantului Ierarh Nectarie din Eghina, care au fost aduse in aceasta binecuvantata perioada in Romania, sa tamaduiasca ranile acestui popor... 

 

miercuri, 24 octombrie 2012

Corpul spiritual

"De obicei, prin meditaţie se obţine hrana pentru corpul spiritual. Este foarte greu de primit hrană pentru corpul spiritual dacă nu s-a atins un oarecare grad de echilibru în zona emoţională şi mentală. Dacă nu s-a reuşit echilibrul psiho-emoţional, atunci hrana spirituală se obţine numai prin rugăciune. Dar, în acest caz, veţi primi foarte puţin..." - se poate citi intr-un material de invatatura spirituala dintre cele publicate pe internet.

Dar cine spune aceasta nu cunoaste puterea rugaciunii si degeaba se erijeaza intr-un mare cunoscator al "cerului si al pamantului", al parapsihologiei si al echilibrului spiritual.
Rugaciunea adevarata este cea mai profunda forma de intalnire a eului personal si de accesare a energiei divinului. Dintre toate formele de meditatie rugaciunea adevarata este singura despre care s-a demostrat stiintific - prin masuratori efectuate pe zonele implicate din creierul uman - ca poate re-crea starea de bine pe care o simte pruncul cand este alaptat la sanul mamei. Asa cum pruncul, intr-un mod aparent instinctual, gaseste calea spre a absorbi energia vitala suprema pentru el prin laptele matern, asa si un ascet o face prin rugaciune. Exista chiar sublime exprimari artistice care compara alaptatul cu o rugaciune. Un parinte, profesor de teologie dintre cei daruiti de Dumnezeu cu har, spunea un alt lucru minunat intr-un interviu despre comunicare: atunci cand familia se aduna cu dragoste in jurul mesei pentru a manca, se savarseste o liturghie...  

Iata ce ne invata in continuare materialul de invatatura spirituala de mai inainte sa facem pentru a ne hrani corpul spiritual: 
"Vizualizaţi locul cel mai plăcut pe care l-aţi vizitat recent. Ar fi ideal dacă aţi putea face „priză” cu toate elementele, adică să aveţi atât pământ, cât şi apă, aer şi foc. Este recomandat să apelaţi la imaginea unei zone de munte, cu o apă curgătoare alături, cu soarele zâmbind pe cerul senin, iar vântul să vă mângâie pielea. Cei care nu au avut parte de un asemenea peisaj trebuie neapărat să o facă. Fiecare dintre voi, indiferent de regiune, poate merge într-un sfârşit de săptămână, undeva unde sunt îndeplinite aceste condiţii. Ideal ar fi să mergeţi aproape de zonele: Rarău, Ceahlău, Hăşmaş, Bucegi, Retezat, zona Munţilor Apuseni. Faceţi acolo primele meditaţii. Încercaţi să vă conectaţi energiilor locului. Simţiţi cum fiecare element în parte vă înconjoară şi vă dă putere. Lăsaţi energia locului să vă inunde!

Pământul –muntele, pădurea, ţărâna, vă va ajuta să vă formaţi o viziune clară a ceea ce v-aţi pus în gând să faceţi. Ar fi cel mai bine dacă v-aţi propune să atingeţi echilibrul interior; veţi realiza astfel condiţiile pentru evoluţia spirituală într-un mod optim. Conexiunea cu pământul vă va ajuta să puneţi o „temelie”solidă planului vostru. Vă va apăra atunci când veţi fi pus la încercare – iar de încercari nu puteţi scăpa, căci sunt fireşti atunci când începeţi să parcurgeţi un drum spiritual. Având în fundal, de exemplu, imaginea Pietrelor Doamnei, a vârfului Ceahlăului, a vârfului Retezat, ori poate un vârf care „v-a făcut cu ochiul” – aţi simţit ceva special când l-aţi întâlnit, vă va oferi un suport energetic subtil foarte puternic. Vă va da încredere în propriile forţe, precum şi energie, siguranţă, stabilitate, forţă, echilibru, rezistenţă, şi chiar vă poate hrăni corpul energetic şi emoţional."

Nu e rau, desigur, sa te transpui mental pentru a practica meditatia intr-un loc superb in care ai fost recent si te-ai simtit bine. Dar ma gandesc ca nu poti obtine totusi mai multa energie si mai mult echilibru decat la fata locului...
Atunci cand de exemplu intri intr-o biserica, intr-o manastire, intr-o catedrala sau un alt lacas spiritual nu se poate daca ai practicat intalnirea cu Dumnezeu prin rugaciune sa nu te cuprinda o stare speciala, sa nu te inunde acea energie divina a locului. Iar daca te adancesti in rugaciune, daca iti vei despovara sufletul in fata Lui, care te asteapta, asa cum frumos spune Georges Barbarin, sa-ti sprijini de El slabiciunea de copil, vei iesi renascut. Corpul tau spiritual va primi foarte mult, intr-adevar...     



vineri, 19 octombrie 2012

Corpul nostru mental





 

 Am aflat ca oamenii au cinci corpuri care necesita ingrijire si armonie: corpul fizic, corpul mental, corpul energetic, corpul emoţional şi corpul spiritual.



2.Corpul mental



"Într-adevăr, pentru început studiul este hrana cea mai potrivită pentru dezvoltarea corpului mental. Este ca laptele pentru cei mici. Este important să fiţi echilibraţi în ceea ce priveşte acumularea de informaţie. Este recomandat să studiaţi atât aspectele aşa-zis umaniste cât şi cele mecaniciste. Acumulaţi, şi încercaţi să înţelegeţi, atât elemente de psihologie, sociologie, medicină, artă, cât şi noţiuni de matematică, fizică sau aşa-numitele ştiinţe ale naturii. Nu vă axaţi doar pe un singur domeniu!
Studiul este doar un „fel” de mâncare pentru corpul mental. Este, într-adevăr, o „mâncare de bază” căci fără studiu, mintea devine leneşă şi odată cu lenevirea minţii intervin procese de degradare pentru întregul sistem." (sursa:internet)

Citind cele de mai sus, de altfel foarte adevarate, nu pot sa nu ma intreb: de cand a inceput dezvoltarea corpului mental? Numai de cand s-a inventat studiul in forma institutionalizata? Cu ce se hranea corpul mental inainte?
Daca ar fi sa extrapolam, corpul mental al stramosilor nostri nu prea era bine hranit, ba era chiar subnutrit! E de mirare ca totusi ei ne-au lasat o mostenire genetica  inteligenta, ca atare evolutia mintii omenesti este obiect de studiu si de nesfarsite controverse: "Primii psihologi evoluţionişti erau de părere că mintea noastră este similară unui tonomat care conţine un anumit număr de comportamente preprogramate. Acestea aşteaptă să fie activate de diferiţi stimuli. Cercetatori de utima ora, Laland şi colegii săi susţin că "modelul după care funcţionează mintea noastră este foarte diferit" de modelul tonomat. Potrivit lor, creierul uman poate fi asemuit cu o colecţie de instrumente care aşteaptă o sesiune de improvizaţie. Melodia pe care o vor cânta depinde de dezvoltarea şi de experienţele culturale anterioare. Cercetările care vor fi derulate de acum înainte vor încerca să determine mai exact ce înseamnă "natura umană" sau "instinct"." 

Biblia, Coranul si celelalte carti sfinte cu care s-a inceput invatatura de masa au in contextul hranirii mintii prin studiu o contributie decisiva la dezvoltarea mentala a oamenilor, oricat de banal ar parea acum. Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, după Cicero) fie din (re-ligio - a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu).

Religiile creștine socotesc cuvântul "religie" ca "legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu". Religiile inseamna invataturi insa - fie ele crestine, iudaice, islamice, etc. - adica studiu, oricat de primitiv ar fi fost el, adica hrana a corpului mental. Cu ce era hranita mintea oamenilor, care comunicau totusi informatii prin viu grai, vorbeau si gandeau in limbi diferite, cand inca nu se inventasera scrierile? Legatura omului cu Dumnezeu devine importanta "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica" - Ioan 3:16. El s-a ingrijit de hrana mintii noastre, prin pilde, adica prin Cuvant. El este Dumnezeu Cuvantul. El este Invatatorul. Numai apoi a venit randul ucenicilor sa arate vesnicia Cuvantului.






joi, 18 octombrie 2012

Quo vadis, Domine?

"Petru l-a intrebat pe Isus:
- Doamne, unde mergi? (Quo vadis, Domine?)
Domnul a raspuns:
- Merg la Roma să Mă răstignesc.
Atunci Petru i-a zis:
- Mă reîntorc şi eu la Roma să mă răstignesc cu Tine."
 
Aproape ca nu indraznesc sa mai adaug ceva desi ar fi de spus multe.
N-am sa adaug decat ca aceste fraze sunt un citat dintr-un articol aparut in Ziarul Lumina si pe care l-a scris un preot probabil cu speranta ca va fi citit, stiind cata nevoie avem de lumina, de speranta, de exemplul sacrificiului, de credinta si de iubire. Dar oare il citesc atatia cati ar trebui pentru ca lumina sa biruie intunericul?
 
 
 

miercuri, 17 octombrie 2012

Codul lui Oreste si Apocalipsa lui Pavel

"Asemeni tuturor vazatorilor cu duhul, si Pavel descrie Noul Ierusalim, Cetatea Eterna a Imparatului Universal Hristos. Aceasta dimensiune este suflata in aur, o lumina nepamanteana invaluie de pretutindeni, izvorand din ea insasi, Cetatea cu douasprezece ziduri, cu cate o poarta de intare pentru toti credinciosii neamurilor. Viziunea acestui nou Eden, unde dupa Marele Razboi dintre Intuneric si Lumina, isi vor gasi vietuirea cei cu inima vindecata, este plasata in centrul pamantului transfigurat. Cu alte cuvinte, apostolul Pavel descrie noua dimensiune existentiala a omului postapocaliptic, intr-o realitate transfigurata. Pamantul cel vechi, macinat de viermii decadentei, coruptiei si ticalosiei, se va desparti de Noul Ierusalim, ramanand captiv dimensiunilor inferioare. La intrebarea apostolului, ce-i opreste pe oameni sa vada, sa inteleaga si sa traiasca Raiul pe Pamant, Ingerul ii raspunde: “ Originea tuturor relelor din Lume este Mandria!”"



Dincolo de dimensiunea spirituala biblica a Apocalipsei lui Pavel de care se ocupa Oreste pe blogul sau (nepermis de multe greseli elementare la o astfel de dimensiune spirituala, domnule Oreste, nu e de mirare ca nu sunt permise comentariile!) notiunea de "Noul Ierusalim, Cetatea Eterna a Imparatului Hristos" se pare ca a fost transpusa de-a lungul vremii in diferite dimensiuni materiale, fiecare imparat pamantean incercand sa dea intruchipare Noului Ierusalim , crezand probabil in ascuns ca el este cel chemat sa construiasca Cetatea, ca acolo este centrul pamantului transfigurat unde "isi vor gasi vietuirea cei cu inima vindecata".
Astfel se pot intelege in oarecare masura aspiratiile materialiste ale pamantenilor de a construi ceva care sa depaseasca in dimensiune si grandoare tot ce s-a construit inaintea lor in materie de cetati, de catedrale sau de palate. In treacat fie spus, pana si un Ceausescu ateist declarat si care nu cred ca avea fineturi de cunoscator al Bibliei a construit un palat care sa fie "cel mai" si despre care s-au gasit unii sa afirme prin anii `90 ca ar putea fi Noul Ierusalim.
Cetatile, catedralele si palatele lumii stau marturie a eternei nazuinte materialiste a oamenilor pamanteni de a contribui la zidirea Noului Ierusalim ceresc. Mai mult decat atat, imparati si domni megalomani s-au putut crede ei insisi trimisii lui Dumnezeu pe pamant, daca nu chiar dumnezei.
Dar oare "Noul Ierusalim, Cetatea Eterna a Imparatului Hristos" este o cetate materiala? Nu cumva este chiar spiritul umanitatii cel care trebuie reconstruit pe temelii noi, nu cumva chiar noi ar trebui sa devenim Cetatea Eterna a Imparatului Hristos? De vreme ce Ingerul spune ca Originea tuturor relelor din Lume este Mandria!” si ca aceasta ne impiedica sa vedem, sa intelegem si sa traim raiul pe pamant, zidirea care trebuie facuta nu este materiala, este spirituala. In spirit este locul unde trebuie zidita Cetatea, iar temelia ei este smerenia noastra. 
Acolo unde este mandrie insa nu e loc de smerenie, acolo unde se inalta doar materie nu se poate inalta spirit, acolo unde se aduna comori pe pamant nu se pot aduna comori si in ceruri.




luni, 15 octombrie 2012

"Iubeste si fa ce vrei"

Cuvintele Sfantului Augustin sunt extrem de pline de intelepciune si nu numai, am putea spune simplu: sunt extrem de pline... 
Vine un moment in viata cand este mai important sa iubesti decat sa fii iubit.







 In prima parte a vietii este insa foarte important sa fii iubit: mai intai de parinti, apoi de prieteni, apoi de persoana iubita. Este perioada in care se dezvolta fizicul, psihicul, inteligenta cu toate componentele sale, se dezvolta inclusiv capacitatea de a iubi si este foarte important climatul in care se dezvolta toate acestea. Este perioada cea mai intensa de acumulari de tot felul si cuprinde inclusiv "cei sapte ani de acasa". Dragostea pe care o primeste pruncul la sanul mamei odata cu laptele matern nu poate fi comparata si nici inlocuita cu nimic, numeroase studii stau marturie a gratiei divine care coboara asupra mamei si asupra pruncului - un tot unitar la superlativ. Numai rugaciunea celor cu adevarat dedicati sau chemati mai poate induce o stare de gratie asemanatoare si tot studiile efectuate in ultimii ani au demonstrat-o stiintific. 

Vine apoi descoperirea "lumii", a universului copilariei si al prieteniei. Despre prietenie s-au scris de-a lungul vremii volume intregi care au reusit sa surprinda in cuvinte zestrea de frumusete pe care o da vietii prietenia. Cine n-a avut un prieten adevarat in copilarie este mult mai sarac pe tot parcursul vietii, are un gol creat de acele valente neocupate si care va rasuna mereu a gol. Locul prietenului din copilarie nu poate fi umplut cu nimic, pentru ca si prietenia se invata tot atunci.

Si vine apoi si EA - dragostea. Ea le cuprinde pe amandoua - iubire si prietenie - ingemanate intr-o stare. Pentru ca dragostea este o stare, asa cum tristetea e o stare, asa cum bucuria e o stare. Atat de puternic ne afecteaza incat unii au ajuns la concluzia ca e o boala. Asa cum bolile copilariei sunt niste stari ale organismului - prin care daca nu treci la timpul potrivit treci mult mai greu. Din dragoste se poate urca in nori, in stele, dar se si poate cobori in iad. Dragostea te poate conduce la fapte altfel inimaginabile dar care in aceasta stare devin normale. Consecintele acestei stari pot fi evenimente care hotarasc cursul vietii unui om chiar si dupa ce ea nu mai este o stare ci doar amintirea unei stari.

Dar iubirea... iubirea este altceva; ea nu e o stare; iubirea poate fi un mod de viata. Ea poate cuprinde si poate fi cuprinsa de toata viata noastra.
Si vine un moment in viata cand este mai important sa iubesti decat sa fii iubit.
 "Iubeste si fa ce vrei" - spune Sfantul Augustin, pentru ca iubirea reprezinta garantia faptelor bune, ea inseamna compasiune si admiratie, sa fii prietenul lumii vii, inseamna sa te ingrijesti de viata din jurul tau fara sa-ti faci griji, inseamna incredere deplina ca Dumnezeu  este cu tine si ca daca ii ceri ajutorul nu te lasa, ca ingerul pazitor te vegheaza oriunde ai fi, ca nu esti niciodata singur atata timp cat ai viata in jurul tau.  
  "Iubeste si fa ce vrei" pentru ca atunci cand iubesti nu poti actiona decat in armonie cu universul, iubirea insasi te integreaza in univers, ea este fondul bunatatii supreme, al sacrificiului de sine, al constiintei ca suntem fiinte spirituale izvorate din lumina dumnezeiasca, din scanteie divina.
  "Iubeste si fa ce vrei" pentru ca iubirea zideste, nu darama; cand iubesti nu poti distruge viata, sub orice forma ar exista ea. Pretuiesti viata unei furnici, a unui fluture sau a unui pom asa cum se pretuieste orice creatie divina, pentru ca orice creatie divina are in ea scanteia, lumina, acea forma de energie pozitiva pe care se bazeaza si Sfantul Augustin atunci cand prezinta iubirea ca o garantie ca nu vei vrea sa faci rau: fa ce vrei pentru ca iubirea ta vegheaza asupra faptelor tale, iubirea ta se insinueaza in faptele tale si le da scanteia. 
   Nu "Fa ce vrei si iubeste" ci "Iubeste si fa ce vrei"; sa pui iubire inaintea faptelor tale aceasta este esenta si garantia vietii: "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica" - Ioan 3:16. 



     

vineri, 12 octombrie 2012

In continuare 2...

Pare un exercitiu relaxant sa-ti amintesti vremurile "acelea" si asa ar si trebui sa fie daca ele ar fi ramas cu adevarat in trecutul nostru comunist, totalitar, de trista amintire sau oricum altfel ar fi fost etichetate de-a lungul timpului. Numai ca ele s-au prelungit prin tentacule nenumarate care impanzesc si mutileaza ceea ce altfel ar putea fi o societate moderna, inteligenta sub toate aspectele si democratica in adevaratul inteles al cuvantului. Constiinta noastra, de care s-au ocupat atat de mult ideologii lui Ceausescu in efortul de a construi omul de tip nou (sic!), pastreaza in straturile subconstientului ceea ce i-a fost inoculat in atatia ani si din pacate prin constiinta colectiva la care suntem partasi transmitem mai departe noilor generatii componente ai constiintei colective ceea ce noua ne-a facut atat de mult rau...
Ne-am intors la Dumnezeu din adancurile iadului celor fara nici un Dumnezeu in care am fost aruncati. Dar ne-am intors doar ca aspect pentru ca in realitate suntem la fel de fara nici un Dumnezeu ca inainte. E bine ca ne-am intors si ne clamam credinta, dar ne folosim de machiavellicul "scopul scuza mijloacele" pana si in manifestarile religioase, preoti si mireni dau zilnic pilde mai degraba de "asa nu" decat de "asa da". Sub sloganul "fa ce zice preotul nu ce face el" care cred ca a fost elaborat tot in laboratoarele ideologiei comunisto-securiste, se poate scuza orice, pentru ca de fapt scopul lui este mesajul subliminal pe care il contine, acela ca religia permite sa fii duplicitar daca chiar cel care o reprezinta este.
Ne plac societatile ghidate de lege si ordine, era de notorietate pe la noi inca "de atunci" faptul ca in SUA de exemplu totul se desfasoara conform legilor lor bune, iar cine nu respecta legea plateste! Nu eram de acord ca la noi orice lege are portite pentru "unii" si ca doar prostii platesc. S-a schimbat ceva oare? Nu s-a schimbat mare lucru nici in ce priveste portitele legilor si nici in ce priveste posibilitatea de a eluda legea a "unora".
Sunt "unii" pe care politistul de circulatie de exemplu nu indrazneste sa-i opreasca in trafic daca au incalcat legea, iar daca din greseala i-a oprit afla imediat cu cine are onoarea si daca nu-si cere scuze e de rau cu el; si asta se intampla in orice localitate din Romania: legea si ordinea sunt tributare unor elemente ce tin de civilizatiile medievale sub aspectul rau al cuvantului. Am vrea sa avem case, masini, computere si telefoane de ultima generatie ca sa se vada cat de civilizati suntem noi, dar obiceiurile care tin de civilizatiile primitive sa nu le abandonam ca nu este in favoarea orgoliului nostru nemasurat daca nu iesim in evidenta fie si ca "struto-camile" ale civilizatiei.  
  

joi, 11 octombrie 2012

In continuare...

Din bolboceala de comentarii pe care toata lumea le facea in ciuda urechilor profesioniste care ne ascultau peste tot, nu rezulta nimic cu adevarat antisistem, nimic care sa ne vindece de teama si lehamitea care plutea peste Romania ca un nor gros si cleios ce apasa pe creierele noastre. Ne lipsea curajul, determinarea si mai ales forta pe care o da unitatea, pentru ca dezbinarea a fost instrumentul cel mai folositor al tuturor regimurilor despotico-paranoice de ieri, de alaltaieri si de azi...
Mai razbateau informatii disparate si curajoase din tara noastra in eter pe la posturile de radio interzise Vocea Americii si Europa Libera pe care noi, cei carora le erau destinate, le ascultam foarte greu, cu bruiaje grosolane executate de profesionisti, dar le ascultam cu piosenie, cu sentimentul ca intarim rezistenta firava si cu speranta absurda ca aceasta ar putea constitui un factor suficient de destabilizator pentru regimul hidos care ne tinea inlantuiti. 
Istoria ne invata si atunci ca suntem urmasi ai unui popor eroic care a tinut piept raului ce venea din afara sub forma cotropitorilor, incepand cu romanii si barbarii, dar parca nici asta nu ne venea sa credem, ne autoflagelam in gura mare cu apelative de "popor de lasi, neam de hoti si de pungasi, etc.", aceasta fiind la randul ei tot o forma de rezistenta, inutila si absurda insa.
De ce s-a intors oare iarasi maniera aceasta de autoflagelare in masa, de negare a radacinilor noastre onorabile si chiar eroice dacice? Suntem din nou un popor de lasi si iubitori de compromisuri numai pentru ca rasar iarasi dintre noi si se catara pe capetele noastre niste hidosenii de politicieni fara coloana vertebrala si fara Dumnezeu, coborati parca din norul acela cleios care ne-a intunecat mintile in trecutul comunisto-paranoic si de care ni s-a parut ca am scapat.  

miercuri, 10 octombrie 2012

Datori vanduti pe vecie...

Cand traiesti intr-un sistem bolnav nu te imbolnavesti si tu doar daca esti suficient de imun la orice rau pe care sistemul il propaga sau daca reusesti sa opui o rezistenta aflata la limita superioara. 
De-a lungul timpului, sistemul social impus de comunistii nostri - ai altora probabil ca nu au reusit chiar atat de bine - a reusit sa mutileze in cel mai tragic mod cu putinta personalitatile oamenilor normali, exercitand o manipulare dusa la perfectiune, asa cum toata literatura despre manipulare aparuta din belsug in ultimul timp nu reuseste sa surprinda suficient.
Daca nu lucrai la munca de jos sau nu costruiai socialismul, erai tinta perpetua a oricarei "mobilizari" care sa spele rusinea de a gandi si de a lucra "cu capul": recoltari in agricultura, curatenii pe strazi, manifestatii glorificatoare, pregatiri "pentru patrie", etc. Ti se inocula sentimentul ca esti un fel de intretinut de societate, ca nu produci nimic folositor si doar consumi; sentimentul ca esti dator cuiva care te intretine si care poate sa faca oricand aproape orice cu tine, mai ales daca nu acceptai aceasta situatie. Daca acceptai situatia cu supusenie puteai sa reduci din handicap, iar daca ajutai voluntar la manipulare puteai chiar sa devii un element pozitiv, capabil sa duca la progres.  
Asupra intelectualitatii in general s-a exercitat o presiune foarte puternica sub toate aspectele, s-au exprimat despre aceasta cele mai elitiste personalitati in toate limbile de circulatie si chiar in imagini elocvente. Dar raul odata facut ramane. mai mult chiar, precum seismele cu magnitudini mari care cutremura din adancuri, are replici de intensitati si frecvente diferite.
Atat indivizii cat si societatea in ansamblul ei atinsa de raul facut de comunistii nostri propaga energia negativa cu care s-au incarcat engros ani la rand. Desi s-ar putea crede ca s-au schimbat oamenii, nu zicem chiar generatia, se poate foarte usor constata ca se perpetueaza tarele si se amesteca intr-un hidos conglomerat cu noul - venit peste noi tot engros din lumea mai mult sau mai putin civilizata. Rezultatul? Menteanul, cocalarul, maneaua - toate atribute ale omului nou, cu bani si influenta perpetuate peste revolutii, mineriade, privatizari si alegeri libere. 











luni, 1 octombrie 2012

Ana, zorile se varsa...


Mi-a atras atentia rugamintea, formulata intr-un mod cu totul special de Corina Chiriac catre Ioan Bocsa intr-o emisiune de televiziune de a canta acest cantec. Nu stiam ce anume ascunde in el incat poate sa determine emotia vizibila a prezentatoarei, asa ca am stat sa-l ascult...


Ana, zorile se varsa...
Lasa-ma sa plec acasa,
La "cochii" si la nevasta.
Ana, zorile se varsa...

Ana, mandra mea frumoasa,
Stinge lampa de pe masa,
Lasa-ma si nu ma lasa...
Ana, zorile se varsa...

Ca nevasta-i numa` una
Si "cochii`" - ntotdeauna
Doru` face cale-ntoarsa...
Ana, zorile se varsa...


Doamne, ce incarcatura emotionala ascund cuvintele acestea simple doinite de vocea lui Bocsa! 
Toata vinovatia satului romanesc fata de dulceata pacatului de a-ti fi sagetat inima de-un dor strain, ca sa o parafrazez pe Sanziana Pop din Formula AS...