"În 1944, la Carei, trupele române nu s-au grăbit să treacă graniţa pe 24 octombrie, deşi ar fi putut. Au aşteptat să se facă 25, ziua Regelui, înainte de a face pasul dincolo. Chiar dacă eşti republican pînă în bombeul pantofilor te pleci în amintirea unui asemenea gest şi în faţa omului pentru care a fost făcut." E un citat dintr-un articol aparut in ... culmea: Catavencii - publicatie zeflemitoare de sus pana jos, dupa chipul si asemanarea lui Mircea Dinescu. Citat cu atat mai remarcabil din acest motiv.
Intotdeauna actiunile maselor au fost oarecum pe masura calitatii conducatorilor, de aceea si istoria ii aseaza pe conducatori pe locul pe care si l-au binemeritat. Simplul fapt ca s-a cocotat in fruntea tarii intr-un moment de neatentie si de nebagare de seama a poporului nu-i asigura un loc in cartea de onoare a neamului nici unui vremelnic conducator, oricat s-ar amagi el singur. Poate doar la groapa de gunoi a istoriei, daca pentru asta a lucrat.