Codul lui Oreste si Apocalipsa lui Pavel

"Asemeni tuturor vazatorilor cu duhul, si Pavel descrie Noul Ierusalim, Cetatea Eterna a Imparatului Universal Hristos. Aceasta dimensiune este suflata in aur, o lumina nepamanteana invaluie de pretutindeni, izvorand din ea insasi, Cetatea cu douasprezece ziduri, cu cate o poarta de intare pentru toti credinciosii neamurilor. Viziunea acestui nou Eden, unde dupa Marele Razboi dintre Intuneric si Lumina, isi vor gasi vietuirea cei cu inima vindecata, este plasata in centrul pamantului transfigurat. Cu alte cuvinte, apostolul Pavel descrie noua dimensiune existentiala a omului postapocaliptic, intr-o realitate transfigurata. Pamantul cel vechi, macinat de viermii decadentei, coruptiei si ticalosiei, se va desparti de Noul Ierusalim, ramanand captiv dimensiunilor inferioare. La intrebarea apostolului, ce-i opreste pe oameni sa vada, sa inteleaga si sa traiasca Raiul pe Pamant, Ingerul ii raspunde: “ Originea tuturor relelor din Lume este Mandria!”"

Dincolo de dimensiunea spirituala biblica a Apocalipsei lui Pavel de care se ocupa Oreste pe blogul sau (nepermis de multe greseli elementare la o astfel de dimensiune spirituala, domnule Oreste, nu e de mirare ca nu sunt permise comentariile!) notiunea de "Noul Ierusalim, Cetatea Eterna a Imparatului Hristos" se pare ca a fost transpusa de-a lungul vremii in diferite dimensiuni materiale, fiecare imparat pamantean incercand sa dea intruchipare Noului Ierusalim , crezand probabil in ascuns ca el este cel chemat sa construiasca Cetatea, ca acolo este centrul pamantului transfigurat unde "isi vor gasi vietuirea cei cu inima vindecata".
Astfel se pot intelege in oarecare masura aspiratiile materialiste ale pamantenilor de a construi ceva care sa depaseasca in dimensiune si grandoare tot ce s-a construit inaintea lor in materie de cetati, de catedrale sau de palate. In treacat fie spus, pana si un Ceausescu ateist declarat si care nu cred ca avea fineturi de cunoscator al Bibliei a construit un palat care sa fie "cel mai" si despre care s-au gasit unii sa afirme prin anii `90 ca ar putea fi Noul Ierusalim.
Cetatile, catedralele si palatele lumii stau marturie a eternei nazuinte materialiste a oamenilor pamanteni de a contribui la zidirea Noului Ierusalim ceresc. Mai mult decat atat, imparati si domni megalomani s-au putut crede ei insisi trimisii lui Dumnezeu pe pamant, daca nu chiar dumnezei.
Dar oare "Noul Ierusalim, Cetatea Eterna a Imparatului Hristos" este o cetate materiala? Nu cumva este chiar spiritul umanitatii cel care trebuie reconstruit pe temelii noi, nu cumva chiar noi ar trebui sa devenim Cetatea Eterna a Imparatului Hristos? De vreme ce Ingerul spune ca “ Originea tuturor relelor din Lume este Mandria!” si ca aceasta ne impiedica sa vedem, sa intelegem si sa traim raiul pe pamant, zidirea care trebuie facuta nu este materiala, este spirituala. In spirit este locul unde trebuie zidita Cetatea, iar temelia ei este smerenia noastra. 
Acolo unde este mandrie insa nu e loc de smerenie, acolo unde se inalta doar materie nu se poate inalta spirit, acolo unde se aduna comori pe pamant nu se pot aduna comori si in ceruri.