Ana, zorile se varsa...

Mi-a atras atentia rugamintea, formulata intr-un mod cu totul special de Corina Chiriac catre Ioan Bocsa intr-o emisiune de televiziune de a canta acest cantec. Nu stiam ce anume ascunde in el incat poate sa determine emotia vizibila a prezentatoarei, asa ca am stat sa-l ascult...


Ana, zorile se varsa...
Lasa-ma sa plec acasa,
La "cochii" si la nevasta.
Ana, zorile se varsa...

Ana, mandra mea frumoasa,
Stinge lampa de pe masa,
Lasa-ma si nu ma lasa...
Ana, zorile se varsa...

Ca nevasta-i numa` una
Si "cochii`" - ntotdeauna
Doru` face cale-ntoarsa...
Ana, zorile se varsa...


Doamne, ce incarcatura emotionala ascund cuvintele acestea simple doinite de vocea lui Bocsa! 
Toata vinovatia satului romanesc fata de dulceata pacatului de a-ti fi sagetat inima de-un dor strain, ca sa o parafrazez pe Sanziana Pop din Formula AS...