bluezahir

Mananca, roaga-te, iubeste - de Elizabeth Gilbert

( pasaje alese...2)
Parca ar fi vorba despre Romania uneori...:

In Italiani (scrisa in 1964, cand autorul ei se saturase sa citeasca despre Italia doar in lucrari straine, ale unor scriitori care fie iubeau prea mult, fie dispretuiau prea mult aceasta tara),Luigi Barzini incearca sa clarifice niste aspecte ale culturii italiene. Barzini a incercat sa raspunda la intrebarea: de ce au avut italienii cele mai mari personalitati artistice, politice si stiintifice ale timpului lor, dar n-au devenit niciodata o mare putere mondiala? De ce sunt maestrii absoluti ai discursului diplomatic si totusi incapabili de a se guverna eficient? Cum pot fi negustori atat de priceputi, doar pentru a alcatui o natiune complet ineficienta din punct de vedere economic?
Raspunsurile lui la toate intrebarile de mai sus sunt extrem de complexe...
Pe scurt, ele trimit la o istorie trista, a unei Italii corupte de seniorii locali si dominate de puteri straine - lucruri care i-au condus pe italieni la concluzia aparent corecta ca pe lumea asta nu poti avea incredere in nimeni si nimic. Tocmai pentru ca lumea e atat de corupta, mincinoasa, instabila, exagerata si nedreapta, ar trebui sa ai incredere doar in ceea ce poti percepe cu propriile simturi si asta face ca simturile sa fie in Italia mai dezvoltate decat in orice alta parte a Europei. Iata de ce - sustine Barzini - italienii tolereaza generali, presedinti, tirani, profesori, birocrati, ziaristi si industriasi de o incompetenta grotesca, dar nu pot tolera "cantareti de opera, dirijori, balerine, curtezane, actori, regizori, bucatari, croitori..." incompetenti. Intr-o lume a dezordinii, a dezastrelor si a coruptiei, frumusetea ramane cateodata singurul lucru in care te poti increde. Doar excelenta in arta e incoruptibila. Placerea nu poate fi inselata. Si uneori, o masa copioasa e singura moneda reala...