Mananca, roaga-te, iubeste - de Elizabeth Gilbert
( pasaje alese...3 )
o lectie de supravietuire
...Vreau sa merg in Sicilia datorita lui Goethe, care a spus candva: "Nu-ti poti face o idee clara despre ce inseamna Italia daca nu ai vazut Sicilia"...
...Am avut o criza de identitate, dar am avut resursele (financiare, artistice si emotionale) cu care s-o rezolv. Totusi, voi spune ca acelasi lucru care a ajutat generatii intregi de sicilieni sa-si pastreze demnitatea m-a ajutat si pe mine sa incep sa mi-o recuperez pe a mea - si anume ideea ca aprecierea placerii poate fi punctul de sprijin al umanitatii fiecaruia dintre noi. Cred ca asta a vrut sa transmita Goethe cand a spus ca trebuie sa mergi in Sicilia pentru a intelege Italia. Si banuiesc ca asta am simtit si eu instinctiv atunci cand am hotarat ca trebuie sa ajung aici, in Italia, ca sa ma inteleg pe mine insami.
Vindecarea sufletului meu a inceput intr-o cada de baie din New York, in timp ce citeam cu voce tare niste cuvinte italienesti dintr-un dictionar. Viata mea se pulverizase in mii de farame, ajunsesem sa nu ma mai pot recunoaste, eram in asa hal incat n-as fi putut sa spun cine sunt nici macar daca m-as fi vazut in oglinda. Dar am simtit un graunte de fericire cand am inceput sa invat italiana si, daca gasesti fie si cea mai improbabila sansa de a te simti fericit dupa perioade atat de grele, trebuie s-o apuci si sa nu-i mai dai drumul pana cand nu te scoate taras din noroiul in care zaci. Nu e vorba aici de egoism, e obligatia ta sa procedezi asa. Viata ti-a fost data; e datoria ta (si dreptul tau, ca fiinta umana) sa gasesti frumusetea din viata, indiferent unde se ascunde ea.
Am ajuns in Italia stoarsa si slabita. Nu stiam inca ce meritam. Poate ca nici acum nu stiu cu siguranta. Ce stiu e ca prin intermediul placerii nevinovate am reusit sa ma adun pe mine, cea din ultima perioada si sa refac din bucatele o persoana "mai" completa. Lucru care se poate exprima cel mai simplu spunand ca am pus pe mine. Acum exist mai mult decat existam cu cateva luni in urma. Voi parasi Italia fiind evident mai mare decat eram cand am venit. Si voi pleca, cu speranta ca expansiunea unei persoane - amplificarea unei vieti - este o masura a valorii fiecaruia pe lumea asta.
"Şi deodată, în mijlocul naosului, înţeleg ceva extraordinar: catedrala sunt eu, e fiecare dintre noi...Da, suntem o catedrală, nu încape nici o îndoială. Dar ce se află în spaţiul din catedrala mea ascunsă ?" ZAHIR - Paulo Coelho... Exista ceva cu efect extraordinar pentru spatiul din "catedrala" fiecaruia dintre noi: citeste ceva in fiecare zi; recita in fiecare zi o poezie;asculta in fiecare zi muzica; mediteaza in fiecare zi; roaga-te in fiecare clipa.
Se afișează postările cu eticheta Mananca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mananca. Afișați toate postările
miercuri, 14 martie 2012
marți, 13 martie 2012
Mananca, roaga-te, iubeste - de Elizabeth Gilbert
( pasaje alese...2)
Parca ar fi vorba despre Romania uneori...:
In Italiani (scrisa in 1964, cand autorul ei se saturase sa citeasca despre Italia doar in lucrari straine, ale unor scriitori care fie iubeau prea mult, fie dispretuiau prea mult aceasta tara),Luigi Barzini incearca sa clarifice niste aspecte ale culturii italiene. Barzini a incercat sa raspunda la intrebarea: de ce au avut italienii cele mai mari personalitati artistice, politice si stiintifice ale timpului lor, dar n-au devenit niciodata o mare putere mondiala? De ce sunt maestrii absoluti ai discursului diplomatic si totusi incapabili de a se guverna eficient? Cum pot fi negustori atat de priceputi, doar pentru a alcatui o natiune complet ineficienta din punct de vedere economic?
Raspunsurile lui la toate intrebarile de mai sus sunt extrem de complexe...
Pe scurt, ele trimit la o istorie trista, a unei Italii corupte de seniorii locali si dominate de puteri straine - lucruri care i-au condus pe italieni la concluzia aparent corecta ca pe lumea asta nu poti avea incredere in nimeni si nimic. Tocmai pentru ca lumea e atat de corupta, mincinoasa, instabila, exagerata si nedreapta, ar trebui sa ai incredere doar in ceea ce poti percepe cu propriile simturi si asta face ca simturile sa fie in Italia mai dezvoltate decat in orice alta parte a Europei. Iata de ce - sustine Barzini - italienii tolereaza generali, presedinti, tirani, profesori, birocrati, ziaristi si industriasi de o incompetenta grotesca, dar nu pot tolera "cantareti de opera, dirijori, balerine, curtezane, actori, regizori, bucatari, croitori..." incompetenti. Intr-o lume a dezordinii, a dezastrelor si a coruptiei, frumusetea ramane cateodata singurul lucru in care te poti increde. Doar excelenta in arta e incoruptibila. Placerea nu poate fi inselata. Si uneori, o masa copioasa e singura moneda reala...
( pasaje alese...2)
Parca ar fi vorba despre Romania uneori...:
In Italiani (scrisa in 1964, cand autorul ei se saturase sa citeasca despre Italia doar in lucrari straine, ale unor scriitori care fie iubeau prea mult, fie dispretuiau prea mult aceasta tara),Luigi Barzini incearca sa clarifice niste aspecte ale culturii italiene. Barzini a incercat sa raspunda la intrebarea: de ce au avut italienii cele mai mari personalitati artistice, politice si stiintifice ale timpului lor, dar n-au devenit niciodata o mare putere mondiala? De ce sunt maestrii absoluti ai discursului diplomatic si totusi incapabili de a se guverna eficient? Cum pot fi negustori atat de priceputi, doar pentru a alcatui o natiune complet ineficienta din punct de vedere economic?
Raspunsurile lui la toate intrebarile de mai sus sunt extrem de complexe...
Pe scurt, ele trimit la o istorie trista, a unei Italii corupte de seniorii locali si dominate de puteri straine - lucruri care i-au condus pe italieni la concluzia aparent corecta ca pe lumea asta nu poti avea incredere in nimeni si nimic. Tocmai pentru ca lumea e atat de corupta, mincinoasa, instabila, exagerata si nedreapta, ar trebui sa ai incredere doar in ceea ce poti percepe cu propriile simturi si asta face ca simturile sa fie in Italia mai dezvoltate decat in orice alta parte a Europei. Iata de ce - sustine Barzini - italienii tolereaza generali, presedinti, tirani, profesori, birocrati, ziaristi si industriasi de o incompetenta grotesca, dar nu pot tolera "cantareti de opera, dirijori, balerine, curtezane, actori, regizori, bucatari, croitori..." incompetenti. Intr-o lume a dezordinii, a dezastrelor si a coruptiei, frumusetea ramane cateodata singurul lucru in care te poti increde. Doar excelenta in arta e incoruptibila. Placerea nu poate fi inselata. Si uneori, o masa copioasa e singura moneda reala...
luni, 12 martie 2012
Mananca, roaga-te, iubeste - de Elizabeth Gilbert
( pasaje alese...1)
Am inceput sa meditez in fiecare dimineata, repetand stravechea mantra sanscrita pe care guru o da tuturor elevilor - e vorba despre Om Namah Shivaya, care inseamna "onorez divinitatea dinlauntrul meu".
Patru picioare bine sprijinite pe pamant, un cap infrunzit, a privi lumea cu inima - era schita pe care o facuse in timpul meditatiei : Ca sa-ti gasesti echilibrul pe care il vrei ... trebuie sa-ti tii picioarele foarte pe pamant, incat sa simti ca ai patru in loc de doua. Asa vei putea ramane ancorata in lume. Dar nu mai privi lumea cu mintea. Trebuie sa te uiti la ea cu inima. Asa il vei cunoaste pe Dumnezeu (Ketut, vraciul din Bali).
Voiam placerile lumii si trancendenta divina-cele doua glorii ale vietii omenesti. Voiam ceea ce grecii numeau kalos kai agathos, echilibrul intre frumos si bun.
In Bhagavad Gita - textul indian antic despre yoga - sta scris ca e mai bine sa-ti urmezi propriul destin imperfect decat sa traiesti o imitatie perfecta a vietii altcuiva.
Italia, o cultura ale carei valori de capatai sunt placerea si frumusetea...
...Simpla rostire a cuvintelor italienesti ma facea fericita. Fiecare cuvant era pentru mine un tril, o magie.
De ce trebuie sa existe mereu un motiv practic pentru tot ce facem? Destul timp fusesem un recrut ascultator-muncisem, nu ratasem niciodata un termen de predare, avusesem grija de cei dragi, de dintii mei si de relatia cu banca, votasem, s.a.m.d. Chiar totul in viata trebuie sa aiba legatura cu "trebuie"? Intr-o perioada atat de dureroasa a vietii mele, chiar aveam nevoie de alta justificare pentru cursurile de italiana, in afara faptului ca era singurul lucru care ar fi putut sa-mi ofere o bucurie?
Avocata mea de divort mi-a spus sa nu-mi fac griji din cauza asta si mi-a povestit cum o clienta de-a ei (de origine coreeana) isi schimbase numele dupa un divort urat, optand pentru unul italienesc-doar ca sa se simta din nou sexy si fericita...
Doream sa explorez arta placerii in Italia, arta devotiunii in India si arta de a le armoniza pe amandoua in Indonezia - o calatorie de autocunoastere...
( pasaje alese...1)
Am inceput sa meditez in fiecare dimineata, repetand stravechea mantra sanscrita pe care guru o da tuturor elevilor - e vorba despre Om Namah Shivaya, care inseamna "onorez divinitatea dinlauntrul meu".
Patru picioare bine sprijinite pe pamant, un cap infrunzit, a privi lumea cu inima - era schita pe care o facuse in timpul meditatiei : Ca sa-ti gasesti echilibrul pe care il vrei ... trebuie sa-ti tii picioarele foarte pe pamant, incat sa simti ca ai patru in loc de doua. Asa vei putea ramane ancorata in lume. Dar nu mai privi lumea cu mintea. Trebuie sa te uiti la ea cu inima. Asa il vei cunoaste pe Dumnezeu (Ketut, vraciul din Bali).
Voiam placerile lumii si trancendenta divina-cele doua glorii ale vietii omenesti. Voiam ceea ce grecii numeau kalos kai agathos, echilibrul intre frumos si bun.
In Bhagavad Gita - textul indian antic despre yoga - sta scris ca e mai bine sa-ti urmezi propriul destin imperfect decat sa traiesti o imitatie perfecta a vietii altcuiva.
Italia, o cultura ale carei valori de capatai sunt placerea si frumusetea...
...Simpla rostire a cuvintelor italienesti ma facea fericita. Fiecare cuvant era pentru mine un tril, o magie.
De ce trebuie sa existe mereu un motiv practic pentru tot ce facem? Destul timp fusesem un recrut ascultator-muncisem, nu ratasem niciodata un termen de predare, avusesem grija de cei dragi, de dintii mei si de relatia cu banca, votasem, s.a.m.d. Chiar totul in viata trebuie sa aiba legatura cu "trebuie"? Intr-o perioada atat de dureroasa a vietii mele, chiar aveam nevoie de alta justificare pentru cursurile de italiana, in afara faptului ca era singurul lucru care ar fi putut sa-mi ofere o bucurie?
Avocata mea de divort mi-a spus sa nu-mi fac griji din cauza asta si mi-a povestit cum o clienta de-a ei (de origine coreeana) isi schimbase numele dupa un divort urat, optand pentru unul italienesc-doar ca sa se simta din nou sexy si fericita...
Doream sa explorez arta placerii in Italia, arta devotiunii in India si arta de a le armoniza pe amandoua in Indonezia - o calatorie de autocunoastere...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)