"Să nu te tulburi de cazi în fiecare zi, nici să renunţi cumva la luptă, ci stai bărbăteşte şi cu siguranţă; îngerul care te păzeşte va preţui răbdarea ta. Rana ta este uşor de tămăduit cât este proaspătă, dar cele vechi neîngrijite şi învârtoşate sunt greu de vindecat şi au nevoie de multă osteneală, fier, de brici şi de focul ce le însoţeşte pentru vindecare. Multe se fac cu vremea de nevindecat, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă..."
Filocalia
Minuni smerite si milostive - pline de compasiune, facute din dragoste si mila, nu din mandrie sau dorinta de marire - asta au savarsit sfintii facatori de minuni trimisi de Dumnezeu in lumea noastra. Minunile acestea nu se compara in nici un fel cu cele lumesti, scamatorii de spectacol. Pe langa ca sunt de inspiratie divina, ele au un scop nobil si sunt faptuite atunci cand sunt absolut necesare, in situatii limita, dar si cand sunt cerute cu credinta ca se vor implini: insusi Mantuitorul spune despre o astfel de fapta savarsita in existenta Lui pamanteana " credinta ta te-a mantuit".
Cand ne sunt date mereu dovezi de interventie divina asupra lumii noastre de ce noi ne indepartam de ele, prin tot felul de fapte si judecati? Omul se vrea mai presus de Creatorul sau cumva? Omul nu a invatat nimic din cate a descoperit ca s-au petrecut de-a lungul timpului in lumea sa... Si asta desi chiar cele ce s-au petrecut au fost motivul evolutiei sale. Timpul ne este dat special noua, este o coordonata a lumii noastre tocmai pentru a ne aminti ca suntem trecatori pe aici, acel "memento mori" ne este noua specific iar nu "ci eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu