marți, 19 martie 2013

Dirijorul (5)

Acest spatiu pe care initial l-am gandit ca pe o scanteie care sa ajute la iluminarea catedralei sufletelor, care sa aduca in plus fata de multe alte asemenea o picatura de spirit in lumea noastra mult prea materiala, acest spatiu nu-mi mai apartine datorita unei tragice intamplari din viata prietenei mele. Viata ei a devenit dintr-o data mult prea importanta, a devenit un fir de nisip dintr-o clepsidra, care isi revendica dreptul la clipa de eternitate. Si vreau sa-i ofer acest drept chiar cu mijloacele mele modeste...


De cand a plecat fizic de langa ea, Sergiu este parca mai prezent la nivel spiritual in viata ei decat inainte. Il simte in fiecare clipa si parca ii conduce viata asa cum facea inainte cu orchestra, ii readuce in memorie viata lor in cele mai mici amanunte. Parca ar vrea ca ea sa faca exercitii de memorie ca sa nu-si piarda mintile suferind intr-una, sa retraiasca toate bucuriile deja traite alaturi de el. Acum Sorana isi aminteste - pentru a cata oara? - despre ce ii povestea ca i se intamplase lui in perioada formarii sale ca dirijor la Sankt Petersburg, cand viata lui a capatat un nou sens datorita intalnirii cu destinul... 
Isi aminteste ca atunci cand Sergiu a inceput sa studieze cu Ravil Martynov el ii povestea ca a trait o experienta unica. Martynov era ceva supraomenesc pentru el, i se parea ca are un dar mai presus de orice simt artistic, muzical sau dirijoral. Avea o putere aproape hipnotica asupra celor cu care lucra, ii amintea de cuvintele poetului persan si maestrului sufit din secolul al paisprezecelea, Hafiz: "Sunt un orificiu intr-un flaut prin care trece respiratia lui Cristos. Ascultati muzica." Si ceea ce venea prin el in aceasta lume era ceva extraordinar, depasea simpla relatie orchestra-dirijor mergand pana la esenta fiintei umane; se adresa constiintei si de aceea performantele sale cu St. Petersburg State Academic Symphony Orchestra au ajuns la un nivel comparabil cu al celor mai mari orchestre din lume. Si-a impartit apoi harul in lumea larga, turneele sale au inregistrat succese de rasunet peste tot, ca si implicarea sa in performantele operei si baletului din diverse tari ale lumii. Stia ca Ravil Martynov a fost modelul lui in viata artistica dar si ca l-a pretuit enorm si ca om. Sergiu ii spunea  ca Martynov avea o vibratie energetica subtila in tot ce insemna comunicare, indiferent daca era verbala sau nu.  
Si in acelasi registru al vibratiei energetice inalte, de multe ori in timp ce statea langa Sergiu fara sa-si vorbeasca si ea simtea cum gandurile lor nu numai ca se intalnesc in acelasi spatiu eteric dar si coincid: cand incepea unul sa vorbeasca, celalalt dezvolta aceleasi idei chiar daca nu exact cu aceleasi cuvinte. Aproape ca nu era nevoie de cuvinte intre ei, simteau lumea la fel, aveau aceleasi perceptii despre universul apropiat dar si despre cel indepartat; amandoi simteau ca dincolo de timp si spatiu e lumea lor si a tuturor celor ce vibrau inalt. Amandoi priveau cerul cu aceeasi nostalgie a amintirii primordiale, amandoi respirau cu nesat vazduhul simtind mirosul acela nedefinit de familiar si strain in acelasi timp...            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu