Toti spre ITACA mergem...

Când vei pleca spre Itaca,
Fie-ti lunga cãlãtorie

Plinã de aventuri, de învãtãminte.

Nu te teme de Lestrigoni si de Ciclopi,

Nici de furiosul Poseidon;

Nu-i vei întâlni în drumul tãu dacã

Te vei înãlta cu gândul, dacã simtirea-ti

Nicicând nu îti va pãrãsi trupul si spiritul.

Lestrigoni si Ciclopi, nici furiosul Poseidon

Nu îti vor iesi în cale

Dacã tu însuti nu-i vei purta cu tine-n suflet,

Dacã nu-ti vei aseza sufletul înaintea pasilor lor.

Sper ca drumul sã-ti fie lung,

Fie-ti multe diminetile de varã,

Iar plãcerea de a zãri primele porturi

Sã-ti aducã o bucurie de nespus.

Încearcã sã vizitezi emporiul Feniciei,

Culege tot ce e mai bun.

Du-te în orasele Egiptului,

Învatã cu un popor care are-atâtea sã te-nvete.

Nu pierde Itaca din vedere,

Cãci tinta ta e sã ajungi acolo.

Dar nu-ti grãbi pasii;

E mai bine cãlãtoria-ti sã dureze ani,

Iar corabia-ti sã ancoreze pe insulã

Când te vei fi-mbogãtit deja

Cu tot ce ai cunoscut pe drum.

Nu astepta ca Itaca sã-ti dea alte bogãtii.

Itaca ti-a dãruit deja o cãlãtorie minunatã;

Ti-a dãruit deja totul si nimic nu mai are de dat.

Si dacã la sfârsit vei crede cã Itaca e sãracã,

Sã nu gândesti cã te-a înselat.

Pentru cã vei fi devenit un întelept, vei fi trãit o viatã plinã,

Si acesta este întelesul Itacãi.

                                                    KONSTANTINOS KAVAFIS, Itaca

                                                     (1863-1933)

...Toti spre ITACA mergem, dar calatoriile noastre nu seamana intre ele si nici macar Itaca ta nu seamana cu a celui de langa tine.
Intre nastere si moarte, lana de aur are pentru noi semnificatii diferite, in functie de valorile in care credem: poate fi doar materiala, la vedere - pentru cei care vor doar "sa aiba" - si poate fi mai mult decat atat pentru cei care vor mai ales "sa fie".
Iar Catedrala din noi poate fi doar un depozit banal de materie care atrage fiinte inferioare, neamatoare de lumina, pentru adapost si supravietuire sau poate fi o constructie superba si trainica in care o lumina blanda cade pe o orga din care se revarsa muzica vietii insasi. Suntem ceea ce construim; uneori nici nu are prea mare importanta fundatia, daca a fost constructia ulterioara consolidata cum se cuvine si s-au compensat erorile, daca este intretinut aspectul curat si proaspat, atunci ea atrage spiritul universal sub diferitele lui forme care umplu spatiul din interiorul catedralei care suntem.