Cu aceasta incepe Carl Orff marea sa compozitie muzicala, intituland acest prim capitol "Fortuna Imperatrix Mundi" (=Soarta, conducatoarea lumii).
Ah, Soarta
Ah, Soarta esti precum luna nestatornica, mereu cresti, mereu descresti; viata amara cand ne-o dai, cand ne-o iei batandu-ti joc de noi, saracia si puterea ca ghiata se topesc;
Soarta infricosatoare si desarta te schimbi prea usor, fie jale grea fie fericire desarta tu le destrami neincetat. Intunecata si nepatrunsa ma apesi si pe mine. Acum datorita tie, umblu cu spatele gol, purtand povara nelegiuirii tale.
Norocul binelui si al frumosului imi este acum potrivnic; ce-i bine, ce-i rau, eu traiesc in neliniste, in acest ceas fara zabava, atingeti strunele inimii si plangeti toti cu mine, caci prin soarta a fost invins cel tare!
Soarta infricosatoare si desarta te schimbi prea usor, fie jale grea fie fericire desarta tu le destrami neincetat. Intunecata si nepatrunsa ma apesi si pe mine. Acum datorita tie, umblu cu spatele gol, purtand povara nelegiuirii tale.
Norocul binelui si al frumosului imi este acum potrivnic; ce-i bine, ce-i rau, eu traiesc in neliniste, in acest ceas fara zabava, atingeti strunele inimii si plangeti toti cu mine, caci prin soarta a fost invins cel tare!
