Nicolae Steinhardt

Parintele Nicolae Steinhardt,despre trufia succesului si inchipuirea    elevarii. 

"Cînd un om reuşeşte să facă    ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce    slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat    răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.    Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie    către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia    înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi.    Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa    manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face    aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător    al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm    spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii    se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este    pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce    reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia    ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu sunt concepuţi    pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să    iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în    pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în    dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce    posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri    gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar    şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să    compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte.    Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a    izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne    trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa    de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al    orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a    capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este    ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară,    încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii    tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te    de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi    lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin    şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le    cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor    rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa    există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles.    O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul    grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există    profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice    aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa    de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la    nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o    spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura,    alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea,    orice dispret, orice rea dispozitie strica totul. Acum stiu, am aflat si    eu... "

Nicolae Steinhardt