Mata Hari - artista, spioana, sau prostituata de lux? Partea II: Agentul H21
Continua fascinanta aventura a celei care a fost Mata Hari, o mica olandeza, care dupa cateva aventuri si un mariaj nefericit in insula Jawa, a plecat la Paris, sa-si incercece norocul ca dansatoare - si nu numai.
Drumul spre inalta societatea
Parisul urma sa fie poarta prin care Mata Hari va patrunde in inalta societate, in lumea ofiterilor si, mai ales, in tainicile labirinturi ale spionajului european.
Spectacolul amintit in numarul trecut si prezentat in saloanele muzeului parizian Guimet a fost momentul trimfului, menit sa lanseze si pseudonimul, facut parca anume ca sa straluceasca o noua stea pe cerul Europei: Mata Hari, ceea ce, in limba malaieza, inseamna "rasarit de soare".
Acoperita cu voaluri, impodobita cu perle si pene de pasari exotice, dansatoarea a inceput sa cutreiere capitalele continentului, culegand succese si bucurandu-se fara jena de atentia a numerosi amanti.
Prestigiul dansului si seductia orientului, pe care stia sa le exploateze cu o deosebita maestrie, au determinat music-hall-urile din Roma si Berlin s-o solicite. Memorialistii sustin ca, la Berlin, a sucit pana si capul printului mostenitor al lui Wilhelm al II-lea, caruia i-a devenit metresa, zabovind un oarecare timp in capitala germana.
Suspectele voiajuri de o parte si de alta a frontului
Intoarsa la Paris, dansatoarea s-a consacrat vietii mondene, vizitelor si micilor intalniri intime, ideosebi cu militari. Pe neasteptate, in iulie 1914, si-a lichidat mai multe proprietati din Franta, si-a adunat bagajele si a plecat iarasi la Berlin.
Acolo o gasim in ziua cand a izbucnit primul razboi mondial si nu exista nici o indoiala ca, prin plecarea precipitata spre capitala inamicului, serviciile de informatii franceze au luat-o in evidenta, chiar daca nu i se putea pune in sarcina nici cea mai mica banuiala.
Simplul fapt ca, intr-una din zile, a luat masa cu prefectul politiei berlineze, care a condus-o cu masina direct la ea acasa, unde a zabovit cateva ore, nu putea dovedi mai mult decat inca o mica aventura la activ. In definitiv, cati barbati n-o condusesera acasa cu masina pe incantatoarea Mata Hari?
Catre sfarsitul anului, a poposit la Haga, unde a inchiriat un mic palat particular. Facea turnee, avea amanti, dispunea de bani. Dar serviciile de informatii franceze au bagat de seama ca, la inceputul anului urmator in plin razboi, ea gaseste motive - de fiecare data foarte plauzibile pentru o dansatoare si totodata o intretinuta - sa se intoarca din nou la Paris.
Dublu spionaj?
Asta o face sigur suspecta, dar n-o poate inculpa. Ca sa ajunga acolo, serviciile franceze hotarasc sa treaca la actiune. In ziua de 2 septembrie 1916, capitanul Ladoux, seful serviciilor de contraspionaj francez, o cunoaste "intamplator", intra repede in relatii cu ea si ii propune franc sa adune informatii din numeroasele ei relatii internationale, in interesul Frantei.
Neasteptat, Mata Hari accepta, dar cere o suma enorma: un milion de franci. Suma nu este refuzata, insa dansatoarea n-a ajuns s-o incaseze niciodata.
Intuitia ii spunea capitanului Ladoux ca numai acceptarea pe loc a propunerii si pretentia unei asemenea sume sunt suficiente ca s-o dea de gol. Inseamna ca ea cunoaste pretul spionajulului si riscul ezitarilor. Joaca tare.
In plus, venind spre Paris, zabovise pe la Vittel, sa viziteze un ofiter ranit. Spitalul din Vittel era anume organizat pentru ofiterii superiori raniti, oameni importanti, toti detinatori de secrete militare, ca sa nu mai vorbim si de faptul ca, langa Vittel se afla cel mai tainuit aeroport militar al aliatilor.
Sa se fi deranjata Mata Hari pana acolo, numai de dragul unui ranit, care, pentru ea, nu putea insemna mai mult decat unul din cei vreo 150 amanti, cati ii trecusera prin pat?
Capcana
In orice caz, Ladoux i-a incredintat o misiune de proba: sa plece la Madrid, de acolo la Lisabona, iar apoi, pe mare, in tabara dusmana. Vasul insa a fost perchezitionat pe drum de englezi, o parte dintre pasageri au fost retinunti, iar Mata Hari s-a vazut trimisa inapoi la Madrid.
Aici il cunoaste pe maiorul german von Kalle, gata sa o puna la curent cu niste planuri germane, pe care ea le transmite operativ lui Lanoux. Atat de operativ, incat capitanul cade pe gaduri si hotaraste sa-i intinda o capcana. Pretinse secrete franceze, sunt aduse discret la cunosinta ei si se constata ca ajung rapid la Berlin, descoperindu-se totodata si numele de cod al informatrului francez, care le-a transmis germanilor: H21.
Mata Hari este pierduta. Din acel moment, ea nu mai este nici dansatoare, nici spioana, nici macar Mata Hari. Este H21. Autoritatile franceze considera ca proba pare suficienta pentru a fi arestata si invinuita de spionaj in favoarea inamicului.
Drumul spre inalta societatea
Parisul urma sa fie poarta prin care Mata Hari va patrunde in inalta societate, in lumea ofiterilor si, mai ales, in tainicile labirinturi ale spionajului european.
Spectacolul amintit in numarul trecut si prezentat in saloanele muzeului parizian Guimet a fost momentul trimfului, menit sa lanseze si pseudonimul, facut parca anume ca sa straluceasca o noua stea pe cerul Europei: Mata Hari, ceea ce, in limba malaieza, inseamna "rasarit de soare".
Acoperita cu voaluri, impodobita cu perle si pene de pasari exotice, dansatoarea a inceput sa cutreiere capitalele continentului, culegand succese si bucurandu-se fara jena de atentia a numerosi amanti.
Prestigiul dansului si seductia orientului, pe care stia sa le exploateze cu o deosebita maestrie, au determinat music-hall-urile din Roma si Berlin s-o solicite. Memorialistii sustin ca, la Berlin, a sucit pana si capul printului mostenitor al lui Wilhelm al II-lea, caruia i-a devenit metresa, zabovind un oarecare timp in capitala germana.
Suspectele voiajuri de o parte si de alta a frontului
Intoarsa la Paris, dansatoarea s-a consacrat vietii mondene, vizitelor si micilor intalniri intime, ideosebi cu militari. Pe neasteptate, in iulie 1914, si-a lichidat mai multe proprietati din Franta, si-a adunat bagajele si a plecat iarasi la Berlin.
Acolo o gasim in ziua cand a izbucnit primul razboi mondial si nu exista nici o indoiala ca, prin plecarea precipitata spre capitala inamicului, serviciile de informatii franceze au luat-o in evidenta, chiar daca nu i se putea pune in sarcina nici cea mai mica banuiala.
Simplul fapt ca, intr-una din zile, a luat masa cu prefectul politiei berlineze, care a condus-o cu masina direct la ea acasa, unde a zabovit cateva ore, nu putea dovedi mai mult decat inca o mica aventura la activ. In definitiv, cati barbati n-o condusesera acasa cu masina pe incantatoarea Mata Hari?
Catre sfarsitul anului, a poposit la Haga, unde a inchiriat un mic palat particular. Facea turnee, avea amanti, dispunea de bani. Dar serviciile de informatii franceze au bagat de seama ca, la inceputul anului urmator in plin razboi, ea gaseste motive - de fiecare data foarte plauzibile pentru o dansatoare si totodata o intretinuta - sa se intoarca din nou la Paris.
Dublu spionaj?
Asta o face sigur suspecta, dar n-o poate inculpa. Ca sa ajunga acolo, serviciile franceze hotarasc sa treaca la actiune. In ziua de 2 septembrie 1916, capitanul Ladoux, seful serviciilor de contraspionaj francez, o cunoaste "intamplator", intra repede in relatii cu ea si ii propune franc sa adune informatii din numeroasele ei relatii internationale, in interesul Frantei.
Neasteptat, Mata Hari accepta, dar cere o suma enorma: un milion de franci. Suma nu este refuzata, insa dansatoarea n-a ajuns s-o incaseze niciodata.
Intuitia ii spunea capitanului Ladoux ca numai acceptarea pe loc a propunerii si pretentia unei asemenea sume sunt suficiente ca s-o dea de gol. Inseamna ca ea cunoaste pretul spionajulului si riscul ezitarilor. Joaca tare.
In plus, venind spre Paris, zabovise pe la Vittel, sa viziteze un ofiter ranit. Spitalul din Vittel era anume organizat pentru ofiterii superiori raniti, oameni importanti, toti detinatori de secrete militare, ca sa nu mai vorbim si de faptul ca, langa Vittel se afla cel mai tainuit aeroport militar al aliatilor.
Sa se fi deranjata Mata Hari pana acolo, numai de dragul unui ranit, care, pentru ea, nu putea insemna mai mult decat unul din cei vreo 150 amanti, cati ii trecusera prin pat?
Capcana
In orice caz, Ladoux i-a incredintat o misiune de proba: sa plece la Madrid, de acolo la Lisabona, iar apoi, pe mare, in tabara dusmana. Vasul insa a fost perchezitionat pe drum de englezi, o parte dintre pasageri au fost retinunti, iar Mata Hari s-a vazut trimisa inapoi la Madrid.
Aici il cunoaste pe maiorul german von Kalle, gata sa o puna la curent cu niste planuri germane, pe care ea le transmite operativ lui Lanoux. Atat de operativ, incat capitanul cade pe gaduri si hotaraste sa-i intinda o capcana. Pretinse secrete franceze, sunt aduse discret la cunosinta ei si se constata ca ajung rapid la Berlin, descoperindu-se totodata si numele de cod al informatrului francez, care le-a transmis germanilor: H21.
Mata Hari este pierduta. Din acel moment, ea nu mai este nici dansatoare, nici spioana, nici macar Mata Hari. Este H21. Autoritatile franceze considera ca proba pare suficienta pentru a fi arestata si invinuita de spionaj in favoarea inamicului.
sursa: ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu