Dirijorul (3)

Acest spatiu pe care initial l-am gandit ca pe o scanteie care sa ajute la iluminarea catedralei sufletelor, care sa aduca in plus fata de multe alte asemenea o picatura de spirit in lumea noastra mult prea materiala, acest spatiu nu-mi mai apartine datorita unei tragice intamplari din viata prietenei mele. Viata ei a devenit dintr-o data mult prea importanta, a devenit un fir de nisip dintr-o clepsidra, care isi revendica dreptul la clipa de eternitate. Si vreau sa-i ofer acest drept chiar cu mijloacele mele modeste...

Printre cartile pe care le-a gasit in raftul cu noutati i-a atras atentia o carte a lui Eckhart Tolle, intitulata "Un pamant nou". Titlul cartii a fascinat-o imediat: toata lumea care nu este impotmolita in materie intr-atat incat sa se confunde cu ea asteapta un pamant nou, pentru ca pe cel vechi l-au acaparat deja "materialistii" - cei care cred ca trebuie sa-si revendice o parte cat mai consistenta in scop personal indiferent sub ce forma. Asadar nu s-a gandit daca sa o cumpere sau nu; a luat-o imediat ca si cum asta era ce cauta ea in libraria aceea si ulterior s-a dovedit ca asa si era - nu ea a cautat cartea, ci cartea a cautat-o pe ea. Cand a inceput sa o citeasca a devenit prietena ei, a gasit in ea raspunsuri la multe intrebari, a gasit perceptii proprii exprimate intr-o forma care a cucerit-o definitiv; s-a gandit de multe ori in timp ce citea ca este un cadou de la Sergiu de dincolo de timp si spatiu. Cum altfel ar fi putut interpreta ceea ce citea chiar acum, cand asta era ceea ce o preocupa zi si noapte? A citit si a recitit acest fragment de capitol al cartii pana cand a avut senzatia acuta ca este intr-o conversatie din cele pe care le avea in mod obisnuit cu Sergiu, dar acum ii impartasea o noua experienta...
"...Si apoi, tocmai cand credeati ca ati reusit sau ca locul vostru este aici incepe miscarea de intoarcere. Poate ca incep sa moara apropiatii vostri, oamenii care faceau parte din lumea voastra. Apoi forma voastra fizica este slabita, sfera voastra de influenta se restrange. In loc sa fiti mai mult, acum sunteti mai putin, iar egoul reactioneaza fata de acest lucru printr-o neliniste si o depresie tot mai pronuntate. Lumea voastra incepe sa se contracte si e posibil sa descoperiti ca nu mai detineti voi controlul asupra ei. In loc sa actionati voi asupra vietii, acum viata actioneaza asupra voastra micsorandu-va lumea, incetul cu incetul. Constiinta care s-a identificat cu forma experimenteaza acum apusul, dezintegrarea formei. Si apoi, intr-o zi, dispareti si voi. Fotoliul vostru este inca acolo, dar in locul celui care statea in el este doar un spatiu gol. V-ati intors de unde ati revenit in urma cu numai cativa ani.
     Viata fiecarui om - fiecare forma de viata de fapt - reprezinta o lume, o modalitate unica prin care universul se experimenteaza pe sine. Iar atunci cand forma se dizolva, o lume se incheie - una dintre nenumaratele lumi...
      In civilizatia noastra exista multa ignoranta privitoare la conditia umana si, cu cat este cineva mai ignorant din punct de vedere spiritual, cu atat sufera mai mult..."