miercuri, 28 martie 2012

Sa ai un tel in viata...


RUMI, un mare poet si filozof sufit , si-a pus odata elevii sa scrie cele trei lucruri pe care si le doreau cel mai mult. I-a avertizat ca, daca apare o contradictie intre dorintele lor, exista toate premisele ca viata sa le fie nefericita.
Rumi sustine ca e mai bine sa ai un singur lucru pe lista cu dorinte si sa-i dedici lui toata viata.


Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muḥammad Balkhī, altfel cunoscut si ca Jalāl ad-Dīn Muḥammad Rūmī, dar in lumea vorbitoare de engleza cunoscut simplu ca Rumi, (30 Septembrie 1207 – 17 Decembrie 1273), a fost un poet persan din secolul 13,  jurist, theologian si mistic. Rūmī este un nume descriptiv insemnand  "Romanul",  de vreme ce el a trait cea mai mare parte a vietii in teritoriul numit Rūm - fost candva sub domnia Imperiului Bizantin.

vineri, 16 martie 2012

Mananca, roaga-te, iubeste - de Elizabeth Gilbert

( pasaje alese...4 )
  ... descalcirea tarelor inerente conditiei umane, adica ceea ce as defini, simplificand mult, ca dureroasa neputinta a omului de a fi multumit mai mult timp.

De- lungul secolelor, diferite scoli de gandire au gasit explicatii la fel de diferite pentru starea aparent inevitabil imperfecta a omului.
Taoistii ii spun dezechilibru, budismul o numeste ignoranta, islamismul pune nefericirea omeneasca pe seama razvratirii fata de Dumnezeu, in timp ce traditia iudeo-crestina atribuie toata suferinta noastra pacatului originar.
Freudienii spun ca nefericirea e rezultatul inevitabil al ciocnirii dintre pornirile noastre naturale si nevoile civilizatiei...
Totusi, yoghinii sustin ca insatisfactia omeneasca e doar urmarea unei perceptii gresite a identitatii noastre. Suntem nefericiti fiindca ne socotim niste biete fapturi singure in fata temerilor, defectelor, resentimentelor si mortalitatii noastre. Credem in mod eronat ca egoul nostru mic si limitat constituie intreaga noastra natura. Nu am fost in stare sa recunoastem caracterul nostru divin mai profund. Nu ne dam seama ca undeva, in adancul fiecaruia dintre noi, exista un Sine suprem a carui stare perpetua e una de pace. Acel sine suprem este adevarata noastra identitate, universala si divina. Pana cand nu vor intelege acest adevar, oamenii vor trai mereu coplesiti de disperare, notiune exprimata extrem de graitor in fraza exasperata a filozofului stoic Epictet: "Il porti pe Dumnezeu inauntrul tau, biet nenorocit, fara ca macar s-o stii".
"Intreaga noastra lucrare in aceasta viata e sa redam sanatatea ochiului din inima noastra, ochi prin care poate fi vazut Dumnezeu" scria Sfantul Augustin.

miercuri, 14 martie 2012

Mananca, roaga-te, iubeste - de Elizabeth Gilbert

( pasaje alese...3 )
  o lectie de supravietuire


...Vreau sa merg in Sicilia datorita lui Goethe, care a spus candva: "Nu-ti poti face o idee clara despre ce inseamna Italia daca nu ai vazut Sicilia"...

...Am avut o criza de identitate, dar am avut resursele (financiare, artistice si emotionale) cu care s-o rezolv. Totusi, voi spune ca acelasi lucru care a ajutat generatii intregi de sicilieni sa-si pastreze demnitatea m-a ajutat si pe mine sa incep sa mi-o recuperez pe a mea - si anume ideea ca aprecierea placerii poate fi punctul de sprijin al umanitatii fiecaruia dintre noi. Cred ca asta a vrut sa transmita Goethe cand a spus ca trebuie sa mergi in Sicilia pentru a intelege Italia. Si banuiesc ca asta am simtit si eu instinctiv atunci cand am hotarat ca trebuie sa ajung aici, in Italia, ca sa ma inteleg pe mine insami.
Vindecarea sufletului meu a inceput intr-o cada de baie din New York, in timp ce citeam cu voce tare niste cuvinte italienesti dintr-un dictionar. Viata mea se pulverizase in mii de farame, ajunsesem sa nu ma mai pot recunoaste, eram in asa hal incat n-as fi putut sa spun cine sunt nici macar daca m-as fi vazut in oglinda. Dar am simtit un graunte de fericire cand am inceput sa invat italiana si, daca gasesti fie si cea mai improbabila sansa de a te simti fericit dupa perioade atat de grele, trebuie s-o apuci si sa nu-i mai dai drumul pana cand nu te scoate taras din noroiul in care zaci. Nu e vorba aici de egoism, e obligatia ta sa procedezi asa. Viata ti-a fost data; e datoria ta (si dreptul tau, ca fiinta umana) sa gasesti frumusetea din viata, indiferent unde se ascunde ea.
Am ajuns in Italia stoarsa si slabita. Nu stiam inca ce meritam. Poate ca nici acum nu stiu cu siguranta. Ce stiu e ca prin intermediul placerii nevinovate am reusit sa ma adun pe mine, cea din ultima perioada si sa refac din bucatele o persoana "mai" completa. Lucru care se poate exprima cel mai simplu spunand ca am pus pe mine. Acum exist mai mult decat existam cu cateva luni in urma. Voi parasi Italia fiind evident mai mare decat eram cand am venit. Si voi pleca, cu speranta ca expansiunea unei persoane - amplificarea unei vieti - este o masura a valorii fiecaruia pe lumea asta.

marți, 13 martie 2012

Mananca, roaga-te, iubeste - de Elizabeth Gilbert

( pasaje alese...2)
Parca ar fi vorba despre Romania uneori...:

In Italiani (scrisa in 1964, cand autorul ei se saturase sa citeasca despre Italia doar in lucrari straine, ale unor scriitori care fie iubeau prea mult, fie dispretuiau prea mult aceasta tara),Luigi Barzini incearca sa clarifice niste aspecte ale culturii italiene. Barzini a incercat sa raspunda la intrebarea: de ce au avut italienii cele mai mari personalitati artistice, politice si stiintifice ale timpului lor, dar n-au devenit niciodata o mare putere mondiala? De ce sunt maestrii absoluti ai discursului diplomatic si totusi incapabili de a se guverna eficient? Cum pot fi negustori atat de priceputi, doar pentru a alcatui o natiune complet ineficienta din punct de vedere economic?
Raspunsurile lui la toate intrebarile de mai sus sunt extrem de complexe...
Pe scurt, ele trimit la o istorie trista, a unei Italii corupte de seniorii locali si dominate de puteri straine - lucruri care i-au condus pe italieni la concluzia aparent corecta ca pe lumea asta nu poti avea incredere in nimeni si nimic. Tocmai pentru ca lumea e atat de corupta, mincinoasa, instabila, exagerata si nedreapta, ar trebui sa ai incredere doar in ceea ce poti percepe cu propriile simturi si asta face ca simturile sa fie in Italia mai dezvoltate decat in orice alta parte a Europei. Iata de ce - sustine Barzini - italienii tolereaza generali, presedinti, tirani, profesori, birocrati, ziaristi si industriasi de o incompetenta grotesca, dar nu pot tolera "cantareti de opera, dirijori, balerine, curtezane, actori, regizori, bucatari, croitori..." incompetenti. Intr-o lume a dezordinii, a dezastrelor si a coruptiei, frumusetea ramane cateodata singurul lucru in care te poti increde. Doar excelenta in arta e incoruptibila. Placerea nu poate fi inselata. Si uneori, o masa copioasa e singura moneda reala... 

luni, 12 martie 2012

Mananca, roaga-te, iubeste - de Elizabeth Gilbert

( pasaje alese...1)
Am inceput sa meditez in fiecare dimineata, repetand stravechea mantra sanscrita pe care guru o da tuturor elevilor - e vorba despre Om Namah Shivaya, care inseamna "onorez divinitatea dinlauntrul meu".

Patru picioare bine sprijinite pe pamant, un cap infrunzit, a privi lumea cu inima - era schita pe care o facuse in timpul meditatiei : Ca sa-ti gasesti echilibrul pe care il vrei ... trebuie sa-ti tii picioarele foarte pe pamant, incat sa simti ca ai patru in loc de doua. Asa vei putea ramane ancorata in lume. Dar nu mai privi lumea cu mintea. Trebuie sa te uiti la ea cu inima. Asa il vei cunoaste pe Dumnezeu (Ketut, vraciul din Bali).

Voiam placerile lumii si trancendenta divina-cele doua glorii ale vietii omenesti. Voiam ceea ce grecii numeau kalos kai agathos, echilibrul intre frumos si bun.

In Bhagavad Gita - textul indian antic despre yoga - sta scris ca e mai bine sa-ti urmezi propriul destin imperfect decat sa traiesti o imitatie perfecta a vietii altcuiva.

Italia, o cultura ale carei valori de capatai sunt placerea si frumusetea...
...Simpla rostire a cuvintelor italienesti ma facea fericita. Fiecare cuvant era pentru mine un tril, o magie.

De ce trebuie sa existe mereu un motiv practic pentru tot ce facem? Destul timp fusesem un recrut ascultator-muncisem, nu ratasem niciodata un termen de predare, avusesem grija de cei dragi, de dintii mei si de relatia cu banca, votasem, s.a.m.d. Chiar totul in viata trebuie sa aiba legatura cu "trebuie"? Intr-o perioada atat de dureroasa a vietii mele, chiar aveam nevoie de alta justificare pentru cursurile de italiana, in afara faptului ca era singurul lucru care ar fi putut sa-mi ofere o bucurie?
Avocata mea de divort mi-a spus sa nu-mi fac griji din cauza asta si mi-a povestit cum o clienta de-a ei (de origine coreeana) isi schimbase numele dupa un divort urat, optand pentru unul italienesc-doar ca sa se simta din nou sexy si fericita...

Doream sa explorez arta placerii in Italia, arta devotiunii in India si arta de a le armoniza pe amandoua in Indonezia - o calatorie de autocunoastere...